Domnul ”Nu vreau” și joaca de-a parentingul (P)

…Sau ce m-a învățat copilul meu în cei 4 ani de când ne iubim necondiționat

Când a rostit primele lui cuvinte, în jurul vârstei de 1 an, totul era ”mama” și ”da”.

– Ce e asta? (eu arătând o oaie blănoasă într-o carte senzorială, tare simpatică)
– Mama!

– Cine a venit? ( eu, bucuroasă că a ajuns taică-su acasă)
– Mama!

– H, ne jucăm de-a doctorul? (el, la 1 an, fără a avea habar ce-i jocul de-a doctorul)
– Da!

– H, vrei broccoli?
– Da!

Și tot așa… V-ați dat seama că mă auzeam încontinuu strigată, eu – centrul Universului lui – și primeam numai răspunsuri afirmative la orice întrebam. Lapte și miere era relația noastră. Eram cea mai mândră de metoda mea de parentaj și de gradul de conectare și colaborare pe care-l obținusem în urma sfaturilor primite de experții în parenting. Pentru că, nu-i așa, lor li se datora totul. Citeam cu nesaț tehnici, explicații și teorii despre cum, când și mai ales de ce să educăm așa și nu altfel. Demontam mituri după mituri și documentarea mea ajunsese la nivel de doctorat. Aveam totul sub control. Până când…

Pe la 1 an și jumătate am auzit primul ”nu”. Era o seară liniștită de iarnă când i-am propus copilului din dotare o baie cu rățuște. N-a fost chip să-l dezbrac. L-am rugat, am argumentat, am pus limită fermă…răspunsul a rămas la fel de ferm – Nu!

Lecția numărul 1. Teoria ca teoria, dar practica … te provoacă! 

……………

De la 2 ani, când cuvintele începeau să prindă contur și mai bine, tot ce răsuna prin casă era prețiosul meu – ”te rog”- și hotărâtul lui -”nu, nu”. Știam foarte bine ce spun studiile despre teribila vârstă de 2 ani, despre acest „montagne-russe emotional” caracterizat prin opoziție și negativism, dar cea mai mare dorință a mea în acea perioadă era să-l conving să facă așa cum credeam eu că e cel mai bine pentru el. Ghinion! Orice rugăminte primea, inevitabil, răspunsul – ”nu, nu”.

Și așa am început să învăț să văd partea plină a paharului sau, altfel spus, partea pozitivă din toate negațiile pe care le primeam. Am învățat că dacă nu respectăm întocmai orele de masă, nu devine copilul anemic și nici nu se înfometează; că baia de seară poate fi și un duș rapid; că răbdarea e elastică și e cea mai de preț calitate a unei mame.

Lecția numărul 2. Do it in your way! În orice fel ai traduce lecția asta! Treci peste perioada asta cu mici compromisuri! În stilul și ritmul tău!

……………..

La 3 ani, răspunsul preferat la orice întrebare era ”nu vreau”. L-am testat!

– H, e ora de masă! Te așteptăm!
– Nu vreau să vin acum!

– E timpul să te schimbi în pijamale!
– Nu vreau să mă dezbrac. Dorm în blugi!

– H, te invit la înghețată!
– Nu vreau! (după 5 secunde) … Vreau!

Spuneam tuturor că eu atâta rezistență și perseverență n-am mai întâlnit. Și încă-mi păstrez afirmația! Și asta nu e tot. Refuzurile categorice au venit la pachet cu crize și tantrumuri cum n-am mai văzut. Dacă mă întreba cineva cum le gestionez, aveam răspunsul pregătit: empatizând și oglindind emoțiile. În realitate, nu de puține ori am plâns alături de el și mi-am pus o mie de întrebări căutând disperată motivele declanșatoare!

Lecția numărul 3.  Nu-ți suprima emoțiile!  Așa cum copiii au nevoie să se descarce, și noi avem nevoie să eliminăm emoțiile negative. Râsul și plânsul sunt mecanisme de auto-vindecare și eliberează tensiunea, frica și mânia.

……………..

”Nu vreau-ul” de la 4 ani ia forme diferite în fiecare zi. ”nu-mi place”, ”nu știu”, ”nu pot”, ”nu cred”. Îmi place să spun că-s fericita posesoare a unui copil – expert în a-și exprima nevoile și a se asigura că sunt auzite. Dar cred, totuși, că domnul ”nu vreau” gestionează greu unele emoții și joaca noastră de-a parentingul perfect nu-l ajută tot timpul. Dar sunt sigură că vom găsi împreună soluții de fiecare dată pentru că, nu-i așa, eu sunt cea mai bună mamă pentru el!

Lecția numărul 4. Să nu spui niciodată…eu niciodată n-o să…

Am scris acest text la provocarea Napolact care, în parteneriat cu ReadyNation România, a lansat campania „Povestioara cu Tihnă” www.intihna.ro/povestioarecutihna, un program ce își propune să ofere un strop de tihnă părinților din România. Mesajele campaniei se vor regăsi pe cutiile de lapte Napolact BIO și vor reda povești din care părinții să culeagă învățături care să îi ajute în rolul de părinte.

“Trăim într-o lume în care deciziile părinților sunt analizate, criticate și uneori chiar dezbătute în spațiul public. Poate ca fiecare dintre noi suntem deja cei mai buni părinți pentru copiii noștri. Napolact își propune să aducă un strop de tihnă în viața părinților, să îi bată pe umăr și să le spună că e bine ceea ce fac. Astfel, poveștile pe care le veți găsi începând de azi pe cutiile Napolact BIO sunt mici lecții de viață care pot inspira alți părinți să treacă mai ușor peste dilemele legate de ce inseamna in ziua de azi sa ne educam copiii,” spune Răzvan Orbulescu, Director Marketing FrieslandCampina România.

În total sunt 12 povești extrase din situații reale cu ajutorul experților psihologi ai ReadyNation România. Fiecare poveste se incheie cu o concluzie care îl face pe părinte să fie mai bun în acest rol. Cele 12 povești se vor regăsi pe cutiile de lapte Napolact BIO (3,8% si 1,5% grasimi).

În același timp, campania își propune să extindă numărul poveștilor cu ajutorul părinților din România. Astfel, pe site-ul www.intihna.ro suntem cu toții invitați să împărtășim din lecțiile personale ca părinte. Din poveștile publicate pe site Napolact se va inspira pentru etapa următoare a campanie în care va tipări următorul set de 12 povești inspiraționale.