Simt uneori că în lumea mea de părinte există prea multă teorie, prea multe cursuri, prea multe cărți și că rezultatele sunt doar creionate în imaginația mea. Alteori, culeg informație cât pot duce și încă puțin, convinsă fiind că aceasta este ”rețeta” câștigătoare. Știu că echilibrul este, de fapt, cheia, dar tare greu mi-e să-l mențin. Dar și mai greu este să aflu că teoria nu rămâne doar în cărți, ci se dezlănțuie printre noi. Și că e bine că o citesc, dar și mai bine e că mă provoacă.
Vorbeam în urmă cu două săptămâni cu doi prieteni buni, studenți la medicină în ultimul an. Povesteau, printre altele, cum ultimul lor stagiu – psihiatrie pediatrică- i-a marcat cât pentru șase ani de medicină. Cum au găsit ei o secție plină de copii bolnavi psihic din cauze care mai de care mai neînțelese. Și au aflat de la profesorul lor că incidența acestor boli este din ce în ce mai crescută și vârsta copiilor care ajung acolo scade de la an la an. Și cât de vinovați s-au simțit de neputința de a înțelege că o notă mică printre un șir de altele mari alături de ironiile colegilor și discriminarea pot duce la astfel de boli. Ei nu au citit pedagogia și psihologia copilului, nu știau despre stima de sine, despre inteligența emoțională, despre parenting necondiționat sau despre bullying. Eu, da! Și ce mi-au povestit nu face decât să-mi întărească sentimentul că teoriile nu sunt doar în cărți și că merită efortul de a le pune în aplicare.
Sprijin pentru copiii și tinerii afectați de bullying
La câteva zile după discuția cu prietenii viitori medici, am fost invitată la o conferință pe tema bullying-ului. A fost a treia ediție a campaniei „Clubul Prieteniei”, derulată de către Cartoon Network împreună cu Asociația Telefonul Copilului. Proiectul își propune să acorde sprijin copiilor și tinerilor afectați de bullying și să susțină desemnarea unei zile de conștientizare a fenomenului în România.
Și din nou mi s-au confirmat temerile. Din nou am aflat că nevoia de a-l proteja, din ce în ce mai mult în lumea reală, dar și în lumea digitală, este o nevoie ce nu va dispărea niciodată, ci trebuie întărită din ce în ce mai mult. Și că a crește un copil cu stimă de sine crescută este (și) o realizare a mea, ca părinte. Că inteligența emoțională îl ajută să răzbată și că nu e un moft. E, de multe ori, mai importantă decât cea cognitivă. Și e necesară și la școală, și acasă.
Ce m-a făcut să trag aceste concluzii și să inhib gândurile care mai apar uneori cum că prea multă informație derutează sunt datele și poveștile pe care le-am auzit la eveniment. Vi le las, mai jos, și vouă. Citiți-le ori de câte ori vă minunați de câte teorii vă ajung la urechile de părinți și aveți tendința să le minimizați importanța. Și ori de câte ori nu reușiți să vă prioritizați activitățile pentru a oferi cât mai mult timp copilului vostru. E cel mai important dar pe care i-l puteți da.
Bullying – un tip de abuz
Vorbim despre un tip de abuz fizic sau verbal care se întâmplă intenționat, repetat. Așadar, un copil este etichetat, tachinat, în fiecare zi. Iar traumele pe care un astfel de copil le încearcă sunt de nedescris. Iar abuzul emoțional la care el este supus, face posibil faptul de a nu răzbate dacă nu este ajutat și, mai important decât atât, dacă nu este ajutat la timp.
- În 2016, la linia telefonică gratuită dedicată copiilor, 116 111 s-au înregistrat 1545 de situații care au făcut referire la fenomenul bullying, cu 25% mai mult decât în anul precedent.
- În primele 2 luni ale lui 2017 au fost semnalate 124 situaţii de bullying, faţă de 51 (2016) şi 37 (2015).
- Forma de abuz cel mai des întâlnită a fost cea verbală, 43%, urmată de cea fizică, 39%.
- Cei mai mulți dintre cei care au sunat au fost băieți.
- În 82% dintre situații, agresiunile au loc în unitățile de învățământ.
- Pe perioada desfășurării campaniei, un procentaj semnificativ din cazuri se referă la copii cu vârste sub 10 ani, respectiv 37,71%. Este o informație care tulbură, erau cunoștințe că se întâmplă la nivel primar în sus, însă că se întâmplă și la grădiniță, nu era un fapt sigur.
- Scrisorile sau telefoanele sunt tulburătoare. Copiii victime (știu că nu e bine să etichetăm copiii, dar în acest caz chiar există victimă și agresor) suferă traume greu de imaginat. Denisa Manica a descris una dintre poveștile prezentate la eveniment. Absolut tulburătoare
- Printre cauzele bullying-ului s-au numărat statutul de inferioritate din punct de vedere al dezvoltării fizice, sau al vârstei, violența resimțită în familie de către copilul agresor. Alte cauze au fost statutul social, nivelul financiar al familiei, incapacitatea copilului victimă de a se exprima inteligibil (aceștia fiind etichetați, umiliți de alți copii, cât și de cadrele didactice), nereușita integrării copiilor noi în grupele existente, centrarea educației pe pedepsirea comportamentelor neadecvate și incapacitatea integrării copiilor emotivi.
- Nu există legislație în acest sens sau sancțiuni clare. Sancțiunile se reduc la scăderea notei la purtare și, cel mult, mutarea de la o clasă la alta. Sau părintele poate face un pas înainte și să mute copilul de la o școală la alta. Dar nu este o soluție. Iar programele de consiliere psihologice sunt foarte puține și chiar inexistente., când, de fapt, ar trebui să devină un DREPT al copilului.
Despre ce înseamnă bullying și ce pot face părinții, a scris Mămica urbană pe blogul ei.Ce poate face Asociația ”Telefonul Copiilor”?
”Prin numărul gratuit 116 111 și prin intermediul celor 20 asistenţi sociali şi psihologi implicaţi în acest proiecta, acordăm sprijin şi consiliere psihologică gratuită tutror copiilor și părinților care au nevoie. Îi putem consilia în legătură cu ce pot face ei pentru a schimba situația, cum pot ei să se apere, să nu fie victime. Părinții nu sunt întotdeauna acolo, fie că sunt la grădiniță, fie că merg la școală, la liceu, ei vor fi singuri, trebuie să se apere singuri. De aceea e bine ca toate ”armele” pe care ei le dețin să fie conștientizate. Să aibă atitudine, pentru că tot mai mulți dintre acești copii se confruntă cu o lipsă de încredere în sine” a spus Cătălina Surcel, director Asociația ”Telefonul Copiilor”.
Pe canalul de televiziune Cartoon Network puteţi vizualiza toate cele 4 spoturi ale campaniei, dar şi online pe o pagină dedicată. Există şi un cod al prieteniei, iar în magazinele Noriel găseşti brăţările prieteniei cu mesajul “Fii prietenos, nu răutăcios”. Anul acesta ambasadorul campaniei este Ciprian Marica, fostul căpitan al naţionalei de fotbal.
„M-am alăturat campaniei pentru că lecțiile învățate de-a lungul carierei mele sportive pot fi de folos acum tuturor celor afectați de bullying. Este foarte important să-i respectați pe ceilalți, chiar dacă sunt competitori și chiar dacă sunt diferiți. Fotbalul este un sport de echipă și doar împreună cu colegii mei am obținut rezultate. Așa și voi, în viață, trebuie să învățați să contaţi pe coechipieri și prieteni, iar la rândul vostru să îi susțineți pentru a fi puternici împreună. Încercați să vă înțelegeți frustrările și să nu le revărsați asupra celorlalți. Și, de fiecare dată când ați căzut, să vă ridicați și să mergeți înainte. Agresiunea este inacceptabilă, iar prin tăcere nu faceți decât să fiți de partea agresorului. Cereți sprijin și fiți prietenoși, nu răutăcioși”, a declarat Ciprian Marica, ambasador al campaniei „Clubul Prieteniei Cartoon Network”.
Să conștientizăm bullying-ul, vă rog!
Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu noutățile de pe blogul de parenting sănătos, dă LIKE paginii de Facebook bebeH.
Sursă foto: dreamstime.com, Cartoon Network
Despre ce înseamnă bullying și ce pot face părinții, a scris Mămica urbană pe 