Am așteptat atelierul Oanei Moraru despre importanța primilor șase ani de viață ai copilului ca pe cea mai dorită carte care nu se mai găsește în librării și o ”pândești” prin anticariate, poate-poate ai noroc. Pentru că așa e și cu Oana, noroc mare ai dacă reușești să o asculți, să o vezi și să valorifici informația prețioasă pe care ea o împărtășește despre ce și cum să faci mai bine în relația cu copilul tău, despre cum să-i fi de ajutor și despre cum să-i fie bine. În primul rând din punctul de vedere al pedagogului, apoi din perspectiva omului care a citit mult și a experimentat multe sisteme de învățământ și nu în ultimul rând, din punctul de vedere al părintelui.
Este a doua oară când o ascult, v-am mai povestit aici despre prima întâlnire, și mă mai duc ori de câte ori voi avea ocazia. Simt că mă îmbogățesc de fiecare dată, rezonez cu ceea ce povestește ea, îmi place că are argumente și soluții practice și e minunat să știi cât de mult poți ajuta copilul să crească. Și la propriu, dar mai ales la figurat.
Atelierul de la final de martie a fost despre primii șase ani din viața copilului. Anii de grație, cum îi intitulează Oana. Vă las mai jos câteva idei principale. Este destul de greu să sintetizezi aproape 8 ore pline de informații valoroase, dar sunt idei principale care pot trasa o perspectivă despre importanța copilăriei.
De ce primii șase ani sunt ”anii de grație”?
Pentru că din copilărie se naște totul: felul în care învățăm, felul în care învățăm să nu învățăm, felul în care iubim, ne înfuriem, măsura în care invidiem, ajutăm, modul în care căutăm apreciere, nevoia de a ne conforma sau de a face pe plac celorlalți, capacitatea de a aprecia, nevoia de a ne conforma, capacitatea de a merge înainte sau de a fugi de obstacole, sentimentul propriei identități, relația cu celălalt, încrederea, abandonul, disperarea, speranța, voința, scopul, credința. Pe scurt, cele mai importante întrebări se nasc și primesc răspuns în copilărie.
Și în felul acesta, am primit invitația de a reflecta asupra modului în care punem fundația în dezvoltarea copiilor noștri, cum îi ghidăm și ce e bine să știm pentru ca ceea ce transmitem să aibă roade și să fie productiv. Important de reținut este că dacă în trecut a funcționat supunerea, astăzi funcționează, fără doar și poate, intimitatea și conectarea!
Cum să îmi cresc copilul, o întrebare pe buzele părinților
O întrebare la care, bineînțeles, cel mai sincer răspuns vine din interior. Însă e bine de știut că a crește un copil nu este neapărat despre ”ce e de făcut”, ci despre ”cine suntem”. Pentru că un părinte bun nu se așază lângă copil cu intenția de a-l corecta, ci de a pune în el confirmarea autodeterminării, a încrederii în propria voce și în propria reușită.
Și niciun curs de parenting nu ne va învăța cine este copilul nostru, el fiind într-o continuă transformare, cameleonic, câteodată temeinic, stabil, alteori ”de foc”. Sunt etape care fac parte din dezvoltarea lui normală, din devenirea lui.
Așa se formează personalitatea, care, atenție, nu se întâmplă din energie calmă, liniștită, ci din conflict, din durere, din tensiune. Nu există evoluție cognitivă, corporală, fără conflict, fără durere.
Creșterea intelectuală, capacitatea unui copil de a construi raționamente bogate, de a face conexiuni presupun întâi un fel de autosilire, un fel de depășire a stării de conflict, de neputință. Așadar, dacă vrei să ai un copil a cărui inteligență se dezvoltă, nu îl poți face să gândească dacă nu trezești în el o stare de conflict între ce știe și ce nu știe. Și până nu vezi în ochii lui lumina unei frustrări, a unei lupte interioare, nu-l poți crește intelectual.
Dacă mereu e cineva lângă el să-i termine fraza, să-i lege șiretul, să îl îmbrace, el deja își condiționează gândirea fără să știe că rezistă doar până la un anumit nivel de disconfort și că, de unde apare un disconfort, mereu există soluții din exterior.
Acești copii cocoloșiți, își condiționează creierul și structura emoțională că ei nu sunt responsabili pentru a termina un lucru. Așadar, dacă în perioada preșcolară, copilul nu simte puțin greu în sensul bun, nu va exista progres intelectual școlar decât în iluzia părinților, aceea că profesorul trebuie să-l fascineze, să-l motiveze.
Până în șase ani se formează totul. La cinci ani, poți vedea într-un băiat, bărbatul din el. La 5 ani est definitivat, dar încă se poate lucra până în adolescență dar cu multă trudă, pragul lui de absorbție a noului, capacitatea de a avea ascultare activă, rezistența la frustrare, controlul impulsurilor.
Și acum puțină știință
Cercetările despre creier din ultimele două decade au oferit suficiente dovezi științifice despre neuroplasticitatea creierului, despre capacitatea lui de a se adapta. Potențialul de învățare al unui individ se poate documenta azi prin tehnici imagistice – fotografii care înregistrează diferite niveluri de energie în arii specifice de dezvoltare, de 2 ori mai mari la copii, decât la adulți. Din aceste teorii au rezultate FERESTRELE DE OPORTUNITATE – adică momentele când densitatea sinapselor și activitatea metabolică a anumitor porțiuni ale creierului sunt foarte înalte, iar creierul devine eficient în anumite tipuri de învățare. S-a câștigat și premiu Nobel pe una dintre teorii care viza oportunitatea pentru vedere, între 0 și 6 luni. Și câștigăm noi, în continuare, pentru că aceste ferestre critice au un impact major în educație și revoluționează importanța grădiniței și ideile preconcepute precum ”e mic, nu știe nimic, nu înțelege el mare lucru…”.
În tabelul de mai jos, ferestrele critice. Le luăm pe rând, cu exemple practice, despre cum putem stimula copilul în perioada în care este cel mai eficient.
A. 0-2 ani – LIMBAJUL. COMUNICAREA. CITITUL-SCRISUL
Vocabularul unui adult este în mare parte determinat de cât s-a vorbit în jurul lui în primii ani de viață. Așa cum vorbește un copil la 5 ani poate fi un indicator pentru succesul lui școlar în viață. Între 8 și 10 luni există o fereastră de oportunitate pentru configurarea predispoziției de a înțelege o limbă străină.Dacă există probleme de pronunție, între 4 și 5 ani este oportunitatea de a merge la logoped, ce se stabilizează prost în pronunție după 5 ani are mari șanse să influențeze scrisul și cititul corect. Fereastra de oportunitate a cititului conștient se încheie la sfârșitul clasei a doua. Cine citește cu greutăți după clasa a doua va avea probleme de învățare.
Ce e de făcut? Jocuri și idei de activitate
- Imitații ale gesturilor – încurajări pentru bătăi din palme, scosul limbii, mișcări ale degetelor
- Numește culori, mărimi, forme, dimensiuni
- Folosește gesturi pentru sens, fără cuvinte, apoi cu cuvinte
- Dezvoltă în propoziție cuvintele unice pe care le rostește copilul separat
- Când numiți părțile corpului, fixați și funcția
- Ascundeți mai multe obiecte într-o cutie și extrageți pe rând. Încurajați copilul să le numească și să spună câte ceva despre ele
- Schimbă rolurile: pretinde că ești tu copilul și el, părintele
B. 0-6 ani – MOTRICITATEA. TONUSUL
Fereastra de oportunitate începe în perioada intrauterină și continuă până în jurul vârstei de 6-8 ani. Anii de grădiniță fac diferența.
Ce e de făcut? Jocuri și idei de activitate
Motricitate grosieră:
- Tras la țintă
- Joaca de-a spionii printre lasere
- Mers în echilibru cu obiecte fragile în mână
- Sărituri, exerciții de prindere-aruncare a mingei
- Aruncări la țintă cu baloane cu apă
Motricitate fină:
- Înșirare de mărgele pe ață
- Încheiere nasturi, șireturi, fermoare
- Costrucție piramidală din pahare de plastic în echilibru
- Decupare, lipire tăiere
- Sortat boabe, lipit semințe
C. 0-4 ANI – INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ. IMAGINEA DE SINE. CONECTAREA CU CEILALȚI
Perioada critică pentru dezvoltarea inteligenței emoționale este între 0 și 18 luni. În acest interval, moștenirea genetică interacționează cu mediul pentru influențarea fundamentală a trăsăturilor de personalitate. Un mediu pozitiv, bazat pe dragoste, încredere, și siguranță fizică îl va ajuta pe cel mic să construiască legături neuronale care contribuie la stabilitatea emoțională.
Iată 4 greșeli tipice părinților:
Pentru dezvoltarea lor emoțională, noi avem nevoie de strategii de comunicare și de relaționare, dar mai ales deTIMP, RĂBDARE, CONSECVENȚĂ.
Iată câteva exemple de strategii:
- Existența rutinei – un program previzibil, oră de trezire, masă.
- Siguranța spațiului
- Redirecționare – când lovește puternic într-un geam,îi arăți cum să atingă ușor geamul
- Comunicare clară, limbaj ferm
- Ascultare, aprobare si numire a sentimentelor
- Încurajarea explorării
- Grijă la propria energie- copiii se cresc cu energie, nu cu oboseală
- Jocul de rol
- Cântece cu și despre emoții
D. 1-4 ANI. GÂNDIREA LOGICĂ ȘI MATEMATICĂ
Gândirea logică-matematică își are fereastra de oportunitate între 1 și 4 ani. Expunerea la concepte cantitative precum mult/puțin, greu-ușor, mare/mic ajută la dezvoltarea gândirii critice. Sarcinile de sortare, numărare, repetare dezvoltă gândirea logică.
Ce e de făcut? Jocuri și idei de activitate
Stimulare senzorială:
- Jocuri cu rime, cărți cu fraze și expresii repetitive
- Construiți ritmuri cu bătăi
- Urmăriți cu vocea o linie curbă ascendentă și descendentă
- Recunoaștem, cu ochii închiși, materialul care produce un anumit tip de sunet
Dezvoltare olfactivă
- Acuarele care poartă arome – pictăm și identificăm elementul surpiză
- Recipiente cu conținut ascuns, zilnic decoperim ce e acolo după miros
Dezvoltarea analizatorului tactil
- Jocuri de recunoaștere legat la ochi
- Jocuri de explorare a unor obiecte ascunse într-o cutie
- Jocuri de plimbare a mâinilor prin nisip, orez, mălai
Stimularea gândirii critice
- Jocuri de sortare și ordonare
- Jocuri de construcție
- Exerciții ritmice
- Exerciții de estimare și măsurare a cantităților
- Argumentări pro și contra
Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu noutățile de pe blogul de parenting sănătos, dă LIKE paginii de Facebook bebeH.
