Sunt Magda și mănânc dulciuri! Pe furiș! De teamă să nu mă vadă micul de 3 ani și să-mi ceară 3 săptămâni legate același biscuite care i-a fermecat o dată cerul gurii. Dar nu m-am gândit serios până acum că același biscuite nu îi face doar lui rău, că nu îl face doar pe el dependent și că nu ar trebui să fie vorba doar despre el în această propoziție…
Până acum!
……..
Pe scurt! La noi în casă se mănâncă sănătos, eu știu reguli de nutriție, pe care le și aplic, mă pasionează tot ce ține de alimentația corectă. Nu prăjesc, nu amestec în fel și chip mâncărurile, nu mănânc mult, am surse-minune pe cât se poate (știți voi, ouă de la găini fericite, curcan de casă, legume din grădina părinților…), iar când nu știu ceva, întreb o prietenă. Îmi place să spun că avem o alimentație echilibrată!
Dar concluzia se aplică doar dacă nu fac referire la dulciuri! Aici se întrerupe firul povestirii pentru că mie îmi plac mult dulciurile. Și, culmea, nu sunt chocolate addict, ba chiar poftesc rar și atunci să fie neapărat neagră cu marțipan! Altele, însă, sunt poftele mele! Foietajele, care îmi saltă-n ritmuri nebănuite papilele gustative, biscuiții în fel și chip, plăcintele înfoiate, bezelele, înghețata, eclerele… Adică ce e mai rău!
Simt dependența, mă sâcâie tare că există, așa că am decis să nu mai fie!
Două lucruri mă motivează puternic când îmi propun ceva: informația și poveștile de succes. Și de data asta parcă le-am primit cadou pe amândoua!
Primul a venit de la Flavia, blogger la Noi doi și bebe, care a dat startul proiectului #SeptembrieFărăZahăr, împreună cu bloggerițele care au dat join și cu gașca strânsă pe facebook, Gașca fără zahăr! Odată cu ele am zis și eu start și iată-mă în 1 #SeptembrieFărăZahăr.
La început a fost greu, pofta de ronțăială era mare. Pe 2, pe 3 și pe 4 septembrie am mâncat fructe cât n-am mâncat toată vara. Apoi a fost din ce în ce mai ușor. M-am inspirat de la minunata Daniela Niculi care este deja în a treia lună fără zahăr, am învățat să citesc etichetele și m-am îngrozit de cât zahăr este peste tot, am consumat multe legume crude care m-au ajutat să-mi stăpânesc și dependența de ronțăieli, am băut smoothie-uri, am mâncat diversificat și la timp. Cu alte cuvinte, m-am disciplinat. Și i-am tras după mine și pe ai mei.
De doar 21 de zile avem nevoie pentru a schimba un obicei nedorit sau chiar stilul de viață
Știam despre studiile care spun că durează 21 de zile ca să-ți schimbi un obicei nedorit sau chiar stilul de viață. În primele 21 de zile din septembrie am mâncat un singur biscuite cu zahăr, din inerție, fără să-mi dau seama înainte să-l înghit. Dar vă spun sigur că treaba cu 21 de zile funcționează. Și n-aș fi atât de sigură dacă, în ziua 24, nu aș fi mâncat cu poftă nebună o tabletă de ciocolată, la mama ei acasă, în Bruges, Belgia. Așa s-a nimerit, să fie o excursie programată exact în #SeptembrieFărăZahăr și fix la dulciuri acasă! Asta este, am pus punct minunatului experiment!
Citește și:
Da, copilul se învață cu mâncarea pe care i-o oferim!
Surpriza mare a fost când m-am întors acasă! Acum nu am poftă nici de dulce, nici de ronțăit, mă simt bine, energică, simt nevoia de fructe zilnic (ceea ce nu se întâmpla până acum), alegerile alimentare sunt mult mai înțelepte și parcă vin natural. Se simte exercițiul celor 21 de zile.
Și, peste toate, conștientizez importanța celui de-al doilea ”cadou” primit în această perioadă. Este vorba despre discuția cu doamna doctor Anamaria Iulian, nutriționist, pshiholog clinician și psihoterapeut specializat în terapia copilului și a familiei, care mi-a răspuns la toate întrebările mele despre zahăr și m-a făcut să înțeleg de ce nu este sănătos zahărul și cât de important este exemplul meu, al nostru, pentru copii! Vă las interviul, mai jos! Este minunat!
Dr. Anamaria Iulian, nutriționist – ”mi-aș dori ca mamele să înțeleagă că nu există o nevoie fiziologică de zahăr, deoarece toate necesitățile nutriționale umane pot fi satisfăcute integral fără a ingera o linguriță de zahăr, fie el brut, brun sau alb”!
Din ce mai este făcut zahărul în ziua de azi?
Pentru biochimiști, zahărul reprezintă o întreagă categorie de substanțe dintr-un anumit grup, care au proprietăți similare, deși nu sunt identice.
Zahărul este produs din sfeclă de zahăr, din trestie de zahăr, dar în ultimii aproximativ 20 de ani a devenit din ce în ce mai rentabilă producerea unui amestec de glucoză-fructoză din amidon, în special din porumb, în care proporția de glucoză transformată în fructoza poate varia de la procente egale până la un conținut de 90% fructoză. Acesta este “siropul bogat în fructoză”, folosit în prezent pe scară foarte largă în industria alimentară din S.U.A., dar și din Europa. Mai avem zahăr din surse precum arțarul în Canada, agavele în Mexic, palmierul în India, cocosul, meiul, roșcovele, curmalele, strugurii etc.
Ce ne dăunează mai mult: sursa sau procesarea?
Ambele. Sursa are importanța ei, dar în egala măsură trebuie să ținem cont și de procesul prin care se ajunge la zaharoză (sucroză). Adică acel zahăr “industrial” și ieftin- siropul de glucoză-fructoză din porumb, care se găsește la ora actuala în aproape orice preparat din industria alimentară este “învinuit” inclusiv pentru apariția bolilor cardiovasculare, a obezității infantile, a diabetului zaharat și a altor boli de metabolism, așa cum este sindromul metabolic.
Din punct de vedere nutrițional, sortimentele de zahăr colorat în brun nu prezintă niciun avantaj nutritiv măsurabil în comparație cu zahărul alb
Calitativ, este diferit zahărul alb de zahărul brun și de cel brut?
Există diferențe între zahărul alb rafinat, cel brun și cel brut, din punct de vedere al procesului tehnologic de obținere. Astfel, din sfecla de zahăr se obține doar zahăr alb rafinat, care poate fi transformat în zahăr brun prin învelirea cu melasă provenită din trestie de zahăr sau caramel.
Obținerea zahărului nerafinat depinde de mai multi factori. Procentul de melasă captat în cristalele de zahăr, de numărul de cristalizări suferite, dar și de soiul de trestie de zahăr folosit. Din punct de vedere nutrițional, sortimentele de zahăr colorat în brun nu prezintă niciun avantaj nutritiv măsurabil în comparație cu zahărul alb, deși există anumite studii care au evidențiat prezența unor substanțe biologic active în zahărul brun/nerafinat. Dacă totuși doriți să consumați zahăr, alegeți un zahăr muscovado brun-închis în locul celui demerara, căutati să aibă un procent maxim de melasă și, implicit, de nutrienți biologic activi.
Sfatul meu: consumați zahărul cu parcimonie sau, și mai bine, renunțați la el
De ce nu este sănătos zahărul? Atât din punct de vedere al caloriei, cât și al afecțiunilor pe care le provoacă. Este zaharul un fel de bau-bau?
Aș dori să înțelegeți că este nociv prin însăși imanența lui, nefiind un aliment de care să avem nevoie și pe care totuși îl mâncăm în exces. Energie neconsumată înseamnă grăsime adipoasă de rezervă, ce reprezintă un fel de glandă cu secreție internă, care dă toată homeostazia organismului peste cap. Acest adipocit secretă o mulțime de hormoni, printre care și estrogeni sau alții care modifică senzația normală de foame și sațietate.
Există la această oră o multitudine de studii, încă din anii 70, care arată de ce nu este sănătos zahărul! Ele demonstrează că zahărul în exces stimulează inflamația cronică, îmbătrânește, potențează bagajul ereditar în materie de patologie, duce la obezitate, diabet zaharat, sindrom metabolic, așa că da, putem să-l considerăm un fel de sperietoare a lumii ”moderne”, atât din punct de vedere kilocaloric, cât și nutrițional.
Dacă ne gândim la cerealele de diversificare ale sugarilor, la cele pentru mic dejun ale copiilor și la cât de mult zahăr conțin, dependența de zahăr are substanță și capătă valențe mercantile.
Provoacă zahărul dependență?
Da. Dependența de sucroză sau zaharoză este reală, serioasă, fiind recunoscută de ceva vreme în literatura de specialitate. Se instalează aproximativ repede și, ca orice dependență, se tratează cu abstinență.
Dacă ne gândim la cerealele de diversificare ale sugarilor, la cele pentru mic dejun ale copiilor și la cât de mult zahăr conțin, dependența de zahăr are substanță și capătă valențe mercantile.
În ce alimente găsim zahăr?
Din păcate, alimentația ultimilor 50 de ani s-a schimbat atât de mult, încât acum găsim zahăr în aproape orice aliment prelucrat industrial, începând cu produsele de patiserie, băuturile carbogazoase, produse de fast-food și terminând cu sosurile, mezelurile și legumele din conserve.
Invit mamele să reflecteze bine atunci când pregătesc pentru copiii lor un mic dejun rapid, cu cereale “pentru copii” și lapte, aproape în fiecare dimineață a săptămânii, pentru că, nu-i așa, copilul nu dorește/nu primește altceva…
Care sunt soluțiile? Nu mai mâncăm zahăr deloc sau căutăm un echilibru?
Soluția are un nume simplu: conștientizare prin educație. Învățam de ce nu este sănătos zahărul, cum să citim etichete și ne vom uita la “glucide”, acolo unde este afișat conținutul de zaharuri pe care vom începe să-l socotim în grame. Pornim de la faptul că normele nutriției moderne recomandă pentru copil între zero și cincisprezece grame pe zi ( 0-3 lingurițe)! Echilibrul înseamnă să nu avem desert după mese, să nu mâncăm dulciuri cu nonșalanță , în fiecare zi, să preparăm dulciuri raw, fără zahăr adăugat, doar cu fructoza din fructele folosite.
Are totuși zahărul și un rol în organism sau cel din fructe îi este de ajuns corpului?
Zahărul este un aliment de care NU AVEM NEVOIE. Fructele, sub formă de gustări între mese, aduc organismului un zahăr lent, care se numește fructoză și care este suficient copiilor și adulților pentru a-și satisface nevoia de „dulce cotidian”. Amidonul, care vine din legumele crude sau gătite „al dente” servește și el de carburant creierului nostru, acest „zahăr” fiind format din molecule legate de glucoză, ajutându-ne să ne menținem glicemia constantă între mese și ferindu-ne de „pofta” de dulce.
Bunicile pot pregăti în weekend un desert gătit în casă cu jumătate din cantitatea de zahăr din rețeta
De la bunici avem acest obicei cu desertul după fiecare masă…
Bunicile ar trebui să-și privească nepoții cu mai multă atenție și dacă aceștia au deja burtică să înțeleagă că aceasta nu va dispărea dacă ele nu renunță la obiceiuri de pe vremea când desertul era pregătit în casă, o dată pe săptămână, duminica. Dacă doresc, pot pregăti în weekend un desert gătit în casă, pentru întreaga familie, cu jumătate din cantitatea de zahăr din rețetă. De asemenea, pot folosi pentru prăjitura respectivă, făină 550 sau 480, amestecată cu una integrală.
Căutăm înlocuitori? Și ce sunt îndulcitorii?
Da și nu. Îndulcitorii sunt mult mai dulci decât zahărul și întrețin aprehensiunea copiilor pentru gustul dulce, de aceea, chiar dacă xylitolul și stevia sunt recomandate pentru copii, ar trebui evitate. Putem folosi siropul de agave, de arțar sau mierea, dar și acestea, cu economie. Siropul de agave este îndulcitorul cu cea mai mică încărcătură glicemică dintre toate, prin urmare nu îngrașă, folosit cu ponderație, și nu transformă metabolismul nostru atât de mult ca și zahărul în exces.
Dar mierea? Fără a intra în discuții despre cât zahăr adăugat conține mierea de pe piață, este o variantă sănătoasă de dulce?
Putem folosi mierea în alimentația copilului, dar nu zilnic. Mierea conține o moleculă de fructoză și una de glucoză ca și zaharuri, dar nu am să contez- ca mamă- pe un aport extraordinar de vitamine, minerale și alți nutrienți, deoarece un comportament alimentar corect trebuie să rezulte din calitatea și diversitatea alimentelor folosite și nu din cantitatea unui aliment, fie el chiar și cu certe valori nutriționale.
De ce nu este sănătos zahărul? Simplu: am în cabinet copii de 7-8 ani cu 55de kg, de 10-12 ani cu 70 – 80 de kg și de 13-14 ani cu 90-100kg
Am obervat la puștiul meu că odată ce a gustat ceva, reține gustul și cere constant! Mai ales la capitolul dulciuri. Cum le formăm, de mici, obiceiuri alimentare bune?
Dobândind în timpul sarcinii un comportament alimentar corect, alăptându-i exclusiv la sân până la 6 luni, făcând diversificare nu cu fructe și cereale, ci cu legume și carne, oferindu-le o dată pe săptămână un desert făcut în casă, nici atunci foarte dulce, învățându-i prin exemplul personal să mănânce fructe și mâncăruri pe bază de legume, negociind, cu fiecare aliment pentru care au făcut o „fixație” înainte de a-l oferi, un barter prin împrietenirea cu o altă legumă sau mâncare de legume, gătita cu gust.
Obezitatea și Zahărul! Știu că suntem în topuri (fix acolo unde nu trebuie să fim) la obezitate infantilă. E zahărul una dintre cauzele principale?
Obezitatea este consecința directă a unei cantități de zahăr foarte mari. Burtica spune despre organismul nostru un singur lucru și anume, că miliardele de celule din corpul nostru primesc mult mai mult zahăr/energie decât ar avea nevoie, prin urmare energie în exces înseamnă grăsime adipoasă de rezervă, iar adipocitul -celula grasă- înseamnă o mulțime de hormoni secretați în organism care favorizează depozitarea de kilocalorii în exces în cămara noastră cea de toate zilele și anume, burtica.
Până la doi ani, în alimentația copilului mic este normal să predomine grăsimile, dar după trei ani – când aportul de proteine crește considerabil – și apoi între trei și șase ani apare o oarecare „stagnare” în creșterea copilului, părinții trebuie să observe burtica în formare a copilului mic și să ia măsuri – chiar din acel moment – de corectare a comportamentului alimentar, începând cu eliminarea dulciurilor din alimentația copilului mic.
Vă spun toate acestea deoarece am în cabinet copii de 7-8 ani cu 55de kg, de 10-12 ani cu 70 – 80 de kg și de 13-14 ani cu 90-100kg. E adevărat că e un centru de tratament al obezității infantile, dar cu toate acestea, cazurile sunt din ce în ce mai grave de la un an la altul și e datoria părintelui să realizeze că, fără corectarea comportamentului alimentar, își condamnă copilul la o perpetuă „kilodramă”, dar și la o luptă cotidiană cu emoțiile negative, cu neîncrederea în forțele proprii, cu o stimă de sine și un nivel de autoeficacitate personală scăzute.
Un comportament alimentar corect îmbunătățește nivelul de energie al copilului, optimizează imunitatea, crește capacitatea de focusare a atenției, memoria de lucru și cea de lungă durată, augumentează I.Q-ul copilului
Ce părere aveți de campania noastră de conștientizare? Comunitatea e mare și mesajele vor ajunge la mulți părinți. Ce altceva, în afară de infomațiile prețioase de la dumneavoastră am putea să le mai transmitem pentru a conștientiza cât mai mult de ce nu este sănătos zahărul și pericolul pe termen lung?
Vă mulțumesc pentru această inițiativă, necesară și oportună deopotrivă, prin care părintele poate să înțeleagă și apoi să conștientizeze cât de nocivă este atitudinea permisivă față de consumul de dulciuri.
Uitați-vă pe stradă, vă rog- al doilea sau al treilea copil are probleme de greutate! Părintele trebuie să realizeze că un comportament alimentar corect și un stil de viață sănătos înseamnă sănătate și stare de bine. Două cadouri prețioase pe care poate să le dăruiască copilului și familiei lui.
Un comportament alimentar corect îmbunătățește nivelul de energie al copilului pentru întreaga zi, optimizează imunitatea și starea de spirit a acestuia. Totodată crește capacitatea de focusare a atenției, memoria de lucru și cea de lungă durată și augumentează I.Q-ul copilului. De aceea, nu văd niciun motiv pentru care părintele să nu conștientiezeze de ce nu este sănătos zahărul și să nu dăruiască un asemenea „cadou” copilului lor, alături de mai mult timp petrecut în familie, într-o atmosferă calmă, binevoitoare, armonioasă și cu o atitudine pro-mișcare, toate acestea pentru un stil de viață sănătos.
După 20 de ani de practică medicală, din poziția de medic, nutriționist, psiholog psihoterapeut de copii și familie, dr. Anamaria Iulian tratează cu succes boli metabolice grave cum ar fi: obezitatea, în special obezitatea infantilă, diabetul zaharat, neoplazii și boli degenerative. Este inițiator și realizator a 19 Tabere de Nutriție și Dezvoltare personală adresate copiilor cu probleme de greutate (suprapondere și obezitate) din 2011 până în prezent. O găsiți pe www.frumossisanatos.ro
Sursă foto: Sugar, dreamstime.com
Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu noutățile de pe blogul de parenting sănătos, dă LIKE paginii de Facebook bebeH.
după ce am ținut și eu, dependenta de prăjituri, care mânca o tavă întreagă singură, o lună *fără zahăr* mi-am dat seama că este o luptă, dar merită dusă. eu care mereu întrebam – ceva dulce n-ai? refuz acum, când mi se oferă ceva dulce… nu mă recunosc. sunt foarte fericită pentru această schimbare.
Te felicit și eu! Este o schimbare în bine și nu doar pentru moment, ci pe termen lung! Să o ții tot așa!