Nașterea reprezintă în continuare o urgență medicală. Ea nu poate să fie nici anulată și nici amânată până ce trece problema pandemiei de coronavirus. De aceea maternitățile au un protocol special. Am vorbit cu dr. Dana Zaciu, medic primar și șef sectie terapie intensivă neonatală într-o maternitate privată despre situația femeilor însărcinate în această perioadă, despre protocolul medical și despre nou-născuți, prematuri sau la termen, în vremea pandemiei.
”Fiecare pacientă care ajunge în spital trece printr-un filtru de dezinfectare și apoi triaj epidemiologic, inclusiv măsurarea temperaturii. Ca o extra măsura de siguranță, înainte de naștere, femeia însărcinată este testată pentru COVID-19 și până la primirea rezultatului este ținută în izolator, pe un circuit separat. Doar dacă rezultatul este negativ, ea poate să continuie traseul în spital pentru naștere, post naștere și șederea în rezervă. În felul acesta și ea, dar și celelalate paciente, copii și cadre medicale sunt în siguranță și protejați.
Pacienta va primi vizitele medicilor, dar și ajutorul asistentelor, ale infirmierelor, ale consilierului de alăptare și a personalului Patient Care, dedicați să le ajute pe toată perioada spitalizării. Ea va fi ajutată inclusiv la externare pentru strânsul bagajului, îmbrăcat și căratul bebelușului până la ieșire, de unde este preluată de un membru al familiei.
Dar sigur că presiunea și stresul sunt la cote maxime, mai ales cu toate știrile și problemele pe care le are acum întreg sistemul medical.
Care este cea mai mare presiune pe care o simțiți pentru copiii de terapie intensivă din secția dumneavoastră?
D.Z: Copiii născuți prematuri sau cu probleme asociate care stau acum în terapie intensivă nu au legătură cu noul virus. Ei s-ar fi născut la fel și ar fi întâmpinat aceleași greutăți sau provocări cum le spunem noi. E greu însă pentru părinții lor, care au deasupra și această povară, o grămadă de restricții, un factor de stres în plus. Oricum, în terapie intensivă accesul părinților este minim, așa că cei mici petrec cel mai mult timp doar cu noi. Și știm că doar pe noi ne au. Ce am făcut noi dintotdeauna a fost că ni i-am “împărțit” și le dăm porecle și vorbim cu ei. Asistentele știu că până ajung în brațele mamelor lor, ele sunt și mama și tata.
Cum afectează virusul copiii născuți din mame infectate de COVID-19?
D.Z: Vă pot spune doar din studii, în viața reală noi nu am gestionat niciun astfel de caz. Se pare că virusul nu trece prin placentă și copiii nu se nasc infectați. Dar ce se poate întâmpla este ca ei să ia virusul prin contact. Cazurile cu nou născuții infectați, puține de altfel, au mers bine. Asta nu înseamnă că ne așteptăm ca un prematur sau cu alte afecțiuni medicale să meargă la fel de bine. Dar sperăm să nu fie nevoie să aflăm niciodată și să fie feriți cu toții. Suntem pregătiți să facem față chiar și acestei provocări, toți cunoaștem protocoalele în vigoare.
Sunt mai panicate mamele în această perioadă? Care sunt temerile lor legate de copii?
D.Z Firește că da. În primul rând că își dau seama că nu pot să pună un glob de sticlă peste copil ca el să nu fie atins de nimic. Apoi ne mai întreabă de vaccinare, cum să facă să evite expunerea dar totuși să îi vaccineze. Dacă alăptatul dă imunitate copilului pentru coronavirus. Ce să facă să nu se îmbolnăvească etc.
Și ce le sfătuiți?
D.Z. Că alăptatul crește foarte mult sistemul imunitar al copilului, dar pentru că ele nu au avut boala, nu au cum să îi transmită și lui anticorpii. Că asta va ajuta pentru multe alte boli și pentru o dezvoltare cât mai echilibrată. În ceea ce privește vaccinarea, ea nu trebuie amânată, sigur se găsesc soluții astfel încât ea să aibă loc într-un cadru sigur. Oricum, primele și cele mai importante vaccinuri se fac în maternitate, apoi la 2 luni. Sperăm să se mai liniștească lucrurile până atunci.
Ce este cel mai greu acum pentru munca unui neonatolog?
D.Z. Greu este pentru toată lumea, nu doar pentru noi. Pentru toți medicii, pentru asistente, infirmiere. Suntem însă uniți și pregătiți să ne sprijinim unii pe ceilalți până vom trece de asta. Chiar am avut un moment zilele trecute în care m-am întâlnit cu o asistentă din secție care mi-a spus: ”doamna doctor, sper să mai avem mâini până trece pandemia asta”. Apoi mi-a arătat mâinile ei. Erau identice cu ale mele și ale altor colegi. Avem aceste “urme ale coronavirusului” care ustură. Însă nu avem voie să nu fim protejați.
Cu siguranță va urma o perioadă și mai grea decât cea de acum. Dar ne vom face meseria în continuare. Ceva ce e greu însă e gandul la familiile noastre. Ne rugăm în fiecare zi să fim cât mai în siguranță și să ne protejăm cât mai bine ca să avem și grijă de ei. Cu toții avem și copiii noștri sau părinții noștri de care trebuie să avem grijă. Iar ce vedem că se întâmplă în jur, nu putem spune că nu ne afectează.
Content de nota 10, big like pentru postare 😉