Select Page

Prima vizită la oftalmolog cu copilul. Când trebuie făcută și cum se desfășoară?

Prima vizită la oftalmolog cu copilul. Când trebuie făcută și cum se desfășoară?

Am fost la un control de rutină cu cei mai frumoși ochi albaștri-verzui din viața mea! H. are aproape trei ani și mi se pare uneori că genele lungi și întoarse se fâlfâie cam des. Cu greutate pe conștiință, pentru că știu că ecranele nu sunt prietenele ochilor și el a avut o perioadă în care a butonat telefonul mai mult decât ar fi trebuit, am ajuns la oftalmolog. 

Voi când ați făcut prima vizită la oftalmolog cu copilul? La noi a fost a doua întâlnire cu ”doctorul de ochi”, cum zice H. și am aflat în urma acestui control că suntem în grafic și e bine așa. Prima vizită a fost în jurul vârstei de un an, când m-am dus împinsă de gândul că-l moștenește pe tată-său care are un păcătos astigmatism. Și acum, la aproape trei ani, m-am lămurit de importanța controlului oftalmologic făcut preventiv și nu atunci când apar semne care arată deja o afecțiune.

Consultația a fost jucăușă, nimic invaziv sau neplăcut. Dr. Roxana Cozubaș, medic specialist oftalmolog, are experiență în oftalmologie pediatrică și este minunată. Controlul a fost fără picături de mărire a pupilei, cu măsurători cu dioptronul, recunoașterea obiectelor de la distanță, pe un tablou luminos și încă un test cu ochelari și o tabletă pe care trebuia să recunoască obiectele 3D. E totul bine, însă e vârsta la care se recomandă și un examen complet, cu mărirea pupilei, așa că ne întoarcem peste 6-8 luni.

Ne-am împrietenit cu doamna doctor și am stat de vorbă mult despre importanța acestui prim consult oftalmologic și despre motivele pentru care este bine să-i ducem pe cei mici la medici preventiv și nu atunci când apar deja probleme.

Pentru că statisticile sună cam așa:
Tulburările de vedere afectează unul din 20 de preșcolari și unul din 4 școlari.

Și singurul și cel mai bun mod de a proteja vederea copilului este examinarea oftalmologică regulată. Deoarece multe probleme de vedere încep la vârste fragede, este foarte important ca cei mici să primească îngrijirea oftalmologică corespunzătoare. 

Între 6 luni și 1 an, prima vizită la oftalmolog cu copilul

”Când vine vorba de prevenţie, niciodată nu este prea devreme!”, explică dr. Cozubaș. Este indicat ca primul control oftalmologic să aibă loc la vârste cât mai mici.

Astfel, imediat după naştere (la maxim o lună), se va examina copilul născut prematur sau cu orice suspiciune de afectare oculară (cum ar fi pupila albă – semn de cataractă congenitală). Între 6 luni și 1 an, copilul fără suspiciuni. Asta pentru că cel mic nu ştie să spună că nu vede bine pentru că lumea lui nu există şi altfel. Practic, copiii nu au termen de comparaţie în ceea ce priveşte percepţia lumii înconjurătoare.

”Mă întâlnesc adesea cu părinţi care aşteaptă până îl văd pe cel mic că strânge din ochi, se plânge de dureri de cap, are o poziţie înclinată a capului sau se apropie de caiet atunci când colorează. Aceste semne se văd însă la un copil mare, trecut de perioada în care putem să reparăm cu uşurinţă din afecţiunile oftalmologice specifice vârstei.

Astfel, majoritatea cazurilor de vedere scăzută le descopăr întâmplător, la controale pentru conjunctivită, de exemplu.

”Dacă cel mic are 3-4 ani, încă mai putem schimba ceva în bine, dacă este mai mare, şansele scad simţitor.

Pentru a obţine o vedere normală, creierul trebuie să primească informaţii corecte, în acelaşi timp, de la ambii ochi. Orice nealiniere a axelor oculare (strabism – fuga ochiului în afară sau înăuntru) sau o diferenţă de dioptrii între cei doi ochi, poate duce la dezvoltarea defectuoasă a vederii. În timp, creierul învaţă să anuleze imaginea provenită de la ochiul strabic sau de la cel cu dioptria mai mare, iar ochiul devine leneş.

Citește și:
Despre aersoli și efectele lor asupra tractului respirator

Există cazuri în care ochiul nu are strabism, aparent copilul fiind fără probleme oftalmologice. Însă, la testarea monoculara, constatăm că cel mic începe să devina agitat când îi acoperim un anume ochi, pentru că i-am întrerupt sursa de informaţie. Aceşti pacienţi pot trece neobservaţi până la vârste foarte mari (15-20 ani), când este deja prea târziu.

Din păcate, aceste afecţiuni trebuie compensate prin ochelari cât mai curând. După 7 ani, aceste căi de comunicare dintre ochi şi creier se închid definitiv şi ochiul va ramâne slab de vedere toată viaţa. Ochiul leneş nu beneficiază de operaţie sau altă metodă de tratament mai târziu, niciunde în lume!

”Iată de ce, primul control oftalmologic de rutină, la copilul mic, trebuie efectuat cât mai curând, în jurul vârstei de 6 luni – 1 an, pentru a depista şi trata la timp aceste afecţiuni. Orice strabism care persistă după vârsta de 6 luni trebuie investigat suplimentar, deoarece este patologic.

Cum se desfășoară prima consultație oftalmologică

Până în 6 luni, copilul are contact vizual şi fixează, poate chiar şi urmăreşte, pentru scurte momente, diverse obiecte sau persoane din jur. După vârsta de 6 luni, copilul trebuie să urmărească, cu fiecare ochi în parte, dar şi cu ambii ochi, obiecte (jucării) aflate în mişcare. Dacă acest lucru nu se întâmplă, suspicionăm o tulburare a mediilor transparente ale ochiului sau probleme ale retinei.

Citește și:
Cum acordăm corect primul ajutor bebelușilor și copiilor mici

La copilul mic, non – verbal, observăm reflexele corneene, mişcările oculare şi putem măsura eventualele devieri oculare (unghi de strabism). Dacă unul dintre ochi este slab de vedere (are dioptrii mari şi s-a lenevit), copilul va protesta atunci când îi acoperim ochiul lui de bază, pentru că va vedea mai slab.

Pentru copiii verbali, se testează în plus stereoscopia sau vederea în spaţiu (se poate verifica şi la cei mai mici), acuitatea vizuală sau cât de bine vede copilul, de preferat cu fiecare ochi în parte (la desene, cifre sau litere). Medicul poate testa vederea şi cu lentile în rama de probă, dacă cel mic colaborează, însă acest lucru nu este atât de important.

Ce modificări sau probleme urmărește medicul?

Foarte important este să măsurăm dioptria după instilarea picăturilor cicloplegice. Rolul acestor picături este sa blocheze temporar acţiunea unor muşchi din interiorul ochilor, muşchi care controlează mecanismul vederii de aproape (acomodaţia). Deoarece copiii posedă în mod natural o acomodaţie foarte puternică, de multe ori se poate întâmpla ca dioptriile citite de refractometru (dioptron) fără aceste picături să nu fie cele reale. Astfel, mai ales la primul control, administrarea lor este obligatorie.

Tot cu ajutorul lor, se vizualizează fundul de ochi (retina), structură foarte importantă în dezvoltarea unui sistem vizual perfect. Dacă există devieri cât de mici ale ochiului, se observă după instilarea acestor picături, deci consultaţia pentru suspiciunea de strabism se face obligatoriu cu cicloplegie.

Afecțiuni oculare genetice, care ne trimit la medic

Din păcate, există copii care se nasc cu afecţiuni oculare sau le dobândesc imediat după naştere. Iată câteva exemple:

Copilul a fost nascut prematur

Chiar daca cel mic nu pare că ar fi ceva în neregulă cu vederea lui, obligatoriu toţi copiii prematuri se vor duce la un consult oftalmologic. Acesta se face într-un centru specializat în depistarea şi tratarea retinopatiei de prematuritate. Această boală, netratată, duce la pierderea iremediabilă a vederii, astfel că primul control trebuie făcut la o lună după naştere

Pleoapa cazută (ptoza palpebrală)

Acest defect (care deranjează mai mult estetic) se poate însoţi de vedere slabă, dacă pleoapa acoperă pupila sau dacă pleoapa apasă pe suprafaţa ochiului şi îi schimbă curbura naturală (induce un astigmatism)

Pupila albă

În mod normal, pupilele sunt negre; dacă însă cel mic are o pupila albă (complet sau poate doar un punct), atunci trebuie investigat de urgenţă oftalmologic. Copilul poate avea cataractă congenitală sau, mai grav, o tumora intraoculară.

Părinţi cu dioptrii mari sau alte afecţiuni oftalmologice

Orice copil provenit din părinţi cu afecţiuni oculare (dioptrii mari sau nu neapărat, infecţii ale mamei pe timpul sarcinii sau anterior, travaliu prelungit, prematuritate, strabism, glaucom, cataractă congenitală) trebuie investigat cât mai devreme pentru urmărirea apariţiei bolii şi la urmaşi.

Ți-a plăcut articolul? Dă-l mai departe!

7 Comments

  1. Denisa

    De când zic că o să ajung și eu la dna doctor cu copiii…articolul tău este un semn de pus planul în acțiune! Ms! 🙂

    Răspuns
  2. Andreea-Carmen Radu

    Nouă ne-a recomandat pediatrul o vizită la oftalmolog când a împlinit Tudor 1 an. N-am ajuns fix atunci ci pe la 1 an și 6 luni dar știu că sunt foarte importante aceste controale periodice și nu intenționez să le mai ratez.

    Răspuns
    • Magda Popescu

      Nu știu cum se face, dar în jurul nostru aproape toți copiii până în 6 ani poartă ochelari. Planul nostru e la fel ca al vostru: nu ratăm controalele preventive!

      Răspuns
  3. Adina

    Hmm… cred ca depinde de medic. Noi am vrut sa mergem pe la6 luni si au spus ca e mai ok dupa un an.
    Oricum ar fi, vom merge dupa ce implineste un an.

    Răspuns
    • Magda Popescu

      Recomandarea de 6 luni-1 an se referă și la faptul că teoretic, începând cu această perioadă, consultul este într-adevăr concludent și ochiul poate fi diagnosticat în cazul în care sunt probleme. Altfel, da, 1 an e vârsta potrivită!

      Răspuns
  4. Flavia

    Noi locuim în Luxembourg. Prima vizită obligatorie la oftalmolog a fost la un an şi următoarea este la 2 ani.

    Răspuns

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DESPRE MINE

Magda Popescu- Biclineru 
Health blogger și Jurnalist freelancer. Mamă de Horia. Provocările maternității mă binedispun zi de zi și le împărășesc cu voi, aici, pe blog.

Webstock

În vacanță

Facebook

Inline
Inline