Select Page

Rebecca Stoica, povestea unei micuțe campioane

Rebecca Stoica, povestea unei micuțe campioane

“Îmi place pe scenă. Mă simt bine. Ador să dansez și să baletez. Simt ceva în burtică când văd că lumea se uită la mine, că-i place ce vede și că mă aplaudă”, își începe povestea Rebecca Stoica, o fetiță talentată și frumoasă, în vârstă de cinci ani și jumătate.

Micuța urmează cursuri de dans și de balet la Centrul MiniMe din cadrul Fundației Nadia Comăneci, coregraf Viviana German-Potlog, la dansuri având și două titluri de campioană obținute la vârsta de trei ani, împreună cu echipa și clubul din care făcea parte la acea vreme.

Acum, Rebecca se pregătește să urce din nou pe scenă, împreună cu grupele din care face parte, în fața a sute de oameni, pe 12 iunie, în spectacolul de dans și balet organizat de Fundația Nadia Comăneci, Centrul MiniMe, coordonat de coregraf Viviana German-Potlog.

“Am emoții. Nu reușesc să scap de ele. Dar îmi și plac. Sunt foarte bucuroasă că o să mă vadă iar oamenii, iar Vivi (coregrafa ei de dans și balet), pe care o iubesc mult, ne-a ales, ca de fiecare dată, niște costume atât de frumoase. Abia aștept să le îmbrac. Vivi ne-a ales și niște melodii atât de frumoase, iar coregrafiile te fac să te simți ca niște povești cu prințese și prinți. Voi da tot ce pot eu mai bun. Mă voi strădui să dansez cel mai bine de până acum”, a promis Rebecca.

Întrebată care sunt cele mai frumoase momente din timpul unui spectacol, micuța campioană a spus că-i plac multe lucruri din timpul acestor evenimente. “Îmi place când sunt pe scenă și dansez, când mă aplaudă lumea, când o văd pe Vivi mândră, când primim diplome, trofee și cadouri, îmi place și că mamaie, tataie și buni, dar și mulți oameni ne văd la televizor cum dansăm, dar aștept și cu nerăbdare momentul când tati îmi aduce flori. Ador florile, el știe asta și îi place să mă facă fericită. Mă distrez pe scenă, mă simt bine. Dar avem mult de muncit ca să ajungem pe scenă. Dar nu ar fi așa de frumos dacă ar fi fără muncă”, crede Rebecca.

Puștoaica face, pe lângă dansuri și balet, și alte activități. De vreo doi ani frecventeză și cursurile de jujitsu, conduse de Mihail Ioniță și Cătălina Mihalache, campioni mondiali de arte marțiale. “Am centura galben cu alb. Dar nu centura e importantă. Ne-a explicat și sensei. Degeaba ai neagră (centura n.r.) dacă când ești pe stradă nu știi să te aperi. Mă pregătesc acum pentru o provocare. Dar nu pot să spun mai multe. Îi iubesc mult pe profesorii mei de jujitsu și îmi e dor de sensei Cătălina. A avut un bebeluș în burtică, o fetiță, și nu a mai putut să vină la cursuri. Dar o să o mai văd, așa mi-a promis mami”.

”Părinții mei sunt bucuria mea cea mai mare”

Îi place la nebunie și limba engleză, limbă pe care o vorbește fluent. A învățat-o și de la cursurile unde a fost dusă încă de la vârsta de un an, în ultmii doi ani optând pentru clasele de engleză de la Helen Doron sector 1, București, însă este și o bună autodidactă. “Foarte mult îmi place limba engleză. Mă uit la filme în această limbă, la video-uri. Abia aștept să mă duc în Londra, un oraș mare din Anglia, să pot să vorbesc cu oamenii de acolo în limba lor. Știu că e o limbă pe care o vorbesc mulți oameni și pe care este bine să o cunosc și eu. Am început să fac filmulețe în care vorbesc despre diferite lucruri, o dată am povestit despre cum am făcut cu mami și tati o mașină de spălat rufe și un aragaz din carton, altă data am vorbit despre meseria de balerina, doar că le-am făcut în engleză și oamenii m-au felicitat”.

“Părinții mei mă încurajează să fac lucruri care mă fac fericită. Când o să fiu mare vreau să fiu multe. Se poate! Și profesoara mea de dansuri și balet are mai multe meserii. Vreau să fiu dansatoare, balerină, înotătoare, să fiu profesoară de jujitsu, polițistă, profesoară de engleză. Multe. O să mă mai gândesc. Dar o să fac toate lucrurile care îmi plac. Îmi place și să înot. Îmi place foarte mult de Cezar (Cezar Bădiță – antrenor de înot, fost sportiv de performanță), profesorul meu de înot. E răbdător cu mine, face orele foarte frumoase. Aș vrea să mă duc zilnic la înot”, a concluzionat micuța.

Micuței îi mai place să alerge, participând deja la mai multe competiții în acest sens precum Run Colour (5 km) și adoră să facă teatru.

Însă, Rebecca spune că cel mai mult îi place să stea cu mami și tati. Să iasă toți în parc, să joace mima, să spună ghicitori ori să se joace cu jucarii. “Ador să fiu pupăcită de părinții mei. Îmi place când îmi spun că mă iubesc. Ei sunt bucuria mea cea mai mare”.

Ți-a plăcut articolul? Dă-l mai departe!

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

DESPRE MINE

Magda Popescu- Biclineru 
Health blogger și Jurnalist freelancer. Mamă de Horia. Provocările maternității mă binedispun zi de zi și le împărășesc cu voi, aici, pe blog.

Webstock

În vacanță

Facebook

Inline
Inline